Sincer vorbind, bănuiam eu că trăiesc într-o societate politizată peste măsură, dar nu credeam că am în preajmă atâţia concetăţeni hâtri şi dornici de a face valuri şi atunci când, poate, nu-i cazul. Decizia componenţilor Alianţei Pentru Integrare Europeană de a organiza un referendum constituţional şi recomandările (dar nu sentinţele!) Comisiei de la Veneţia au pus societatea pe jar, au şters sloiul de praf îmbibat cu naftalină de pe frunţile unor lideri politici, care, se părea, nu vor mai ieşi, spre bucuria electoratului, din ilegalitate, au scos în vileag toată hiclenia unor analişti politici şi ziarişti şmecheri, printre care şi un proaspăt cavaler al celei mai mari distincţii ale statului, au dat un prilej în plus celor care au făcut din împroşcatul cu venin meserie.
Se creează impresia că aproape toţi, de la opincă până la vlădică, de la tribuna Parlamentului până la bucătăriile din cel mai uitat sat moldovenesc dezghioacă temele, care dau atâtea durere de cap specialiştilor în materie, ca pe seminţele de floarea-soarelui. Posturile de televiziune, mai vechi şi mai noi, mişună nu numai de politicieni, care deţin pâinea şi cuţitul, dar şi de experţi şi de comentatori, care dau de înţeles că deţin adevărul în ultimă instanţă. Alianţa, considerată încă mai ieri beton armat de cea mai bună calitate, astăzi dă semne clare de „oboseală" şi se fisurează pe zi ce trece, iar vorba cu racul, broasca şi ştiuca revine în actualitate. Personal nu mă pot alătura vocilor, care taie şi spânzură, care pun diagnoze mai dihai decât doctorii de la Costiujeni, fiindcă consider că nimic nu este bătut în cuie şi nu este exclus ca astăzi sau mâine situaţia să se schimbe spectaculos şi nu în folosul celor, care s-au trezit peste noapte mari partizani ai valorilor europene. Nu este exclus ca, până la urmă, să fie şi oaia întreagă şi lupul sătul. Adică, şi referendumul, menit să ajusteze Constituţia la realităţile zilei, să fie amânat pentru alte vremuri mai bune, şi alegerile parlamentare anticipate să aibă loc în termeni utili pentru Alianţă (până la iarna-primăvara viitoare se pot face atâtea lucruri frumoase!). Or, n-o să trăim veşnic într-o ţara în care, pentru maltratarea cetăţenilor şi schilodirea lor fizică şi morală poţi lua de la şapte ani de închisoare până la...o amendă de 16.000 lei(!!!)...Apropo, despre diagnoze. Mai mulţi comentatori (că n-o să le zic la toţi experţi!) s-au grăbit să învinuiască autorii proiectului cu referendumul în uzurparea puterii în stat. Nu ştiu dacă am dreptate, dar acest fel de crimă mi se pare cel mai grav şi, implicit, acel sau acei care se încumetă la etichetări de acest gen trebuie să aibă probe incontestabile. Cel puţin DEX-ul limbii române defineşte uzurparea ca o „însuşire fără drept sau în mod fraudulos a unui bun, unui drept, unei calităţi, unui titlu". Altfel, unul din cei mai notorii jurişti din Republica Moldova Victor Puşcaş, spre deosebire de unii politicieni şi armata de analişti, care cad pradă emoţiilor şi circumstanţelor, afirma zilele acestea că nu vede nimic fraudulos şi antistatal în acţiunile AIE. Şi dacă dorinţa de a scoate societatea din mocirlă şi de a nu călca de atâtea ori pe aceeaşi greblă înseamnă uzurpare, apoi, domnilor şi doamnelor, cum se numeşte înstrăinarea şi ruinarea premeditată a fabricilor şi uzinelor, maltratarea fizică şi morală a conaţionalilor, impunerea directă sau indirectă a oamenilor să părăsească ţara, gestionarea a tot şi toate după bunul plac - cum se numeşte?
În fine, până la urmă va trece şi acest val de isterie cum au trecut forfotele cu Oleg Voronin sau Gheorghe Papuc. Or, clasa politică moldovenească, inclusiv cea aflată astăzi la putere nu este un Soltâs, care se aruncă cu pieptul asupra ambrazurii în numele unui scop anume şi, implicit, va ţine cont de recomandările Comisiei de la Veneţia şi de avertismentele SUA. Trebuie doar să avem răbdare şi să aşteptăm până când va ieşi la iveală o nouă temă de discuţie. Vorba ceea - a pălăvrăgi nu înseamnă a căra pietre...
Comentarii RSS feed
