Nimic mai atrăgător ca tinereţea şi nimic mai periculos ca nostalgia după ea. Odată strecurată în sufletul nostru, această nostalgie aduce cu sine şi nemulţumirea faţă de prezent. Trecutul care te atrage este, de fapt, un ecou al prezentului care te nemulţumeşte.
Sociologii ştiu acest lucru şi, când vor să provoace o nemulţumire faţă de prezent, stimulează în sondajele lor această nostalgie, obţinând răspunsuri favorabile pentru cele mai nevaforabile persoane sau evenimente. Mergând pe această cale, se poate demonstra că oamenii preferă robia în locul libertăţii sau dictatura în locul democraţiei.
Ca formă de organizare socială, robia a fost desfiinţată cu două secole în urmă, dar, ca virus infiltrat în stările noastre emoţionale, continuă să ne terorizeze până în prezent.
Întrebaţi-vă retoric:
- Ce face un vultur într-o colivie?
- Visează să zboare şi cu aripile tăiate!
- Ce face un leu închis într-un ocol de fier?
- Pândeşte ca temnicerul să-şi piardă vigilenţa!
- Ce face un om îngenuncheat de propriile sale rătăciri?
- Se obişnuieşte cu această stare şi îşi adoră stăpânul, chiar dacă acesta îl bate, îl fură şi îl tratează ca pe un dobitoc...
Fostul imperiu sovietic ajunsese o adevărată închisoare a popoarelor. Din ordinul lui Stalin, peste 20 de milioane de oameni, acuzaţi de crime pe care nu le-au săvârşit, au fost exterminaţi. Alte milioane (neincluse în statistici) au pierit de foame sau în lagărele de concentrare din Siberia. Cu toate acestea, când tovarăşul Stalin a murit, întreaga ţară a izbucnit în plâns şi, trei zile la rând, au suspinat cu toţii şi s-au tânguit, de parcă şi-ar fi înmormântat propriul tată. Pierderea li s-a părut atât de mare, încât foarte mulţi au devenit apatici, disperaţi, iar viaţa li s-a golit de conţinut. Rar cine era în stare să-şi imagineze viitorul fără Iosif Visarionovici...
Deci, dictatorul ajunsese o parte din Eu-l fiecăruia şi, când murise acesta, murise şi o parte din sufletul lor. Călăul devenise un tot întreg cu victima.
De ce, oare, s-a întâmplat aşa ceva?
Unii explică totul prin forţa ideologiei. Alţii - prin slăbiciunea omului...
Să nu uităm, însă, de faptul că s-a produs o tragică ruptură dintre om şi Dumnezeu. Bisericile au fost închise, icoanele - distruse, preoţii - băgaţi în puşcării... Rămasă fără păstor, turma s-a împrăştiat, şi-a pierdut orientarea. Calea cea dreaptă a fost dată uitării iar dictatorul, în loc să fie condamnat, a fost zeificat...
Amintiţi-Vă de Moise care şi-a lăsat poporul la poalele muntelui şi s-a dus după cele două table cu legi dăltuite în piatră. A lipsit doar patruzeci de zile - timp în care cei scoşi din robia egipteană s-au ticăloşit din nou. Îndobitociţi de cele trecătoare, aceştea au smuls cerceii din urechile femeilor, le-au topit, au turnat din ele un viţel de aur şi l-au declarat drept dumnezeul lor...
Comuniştii au profanat credinţa, dar în acelaş timp au folosit în mod diabolic o mare parte din învăţăturile ei.
Epizodul cu Moise le-a sugerat ideia că poţi manipula cu uşurinţă un popor întreg, făcându-l să se închine unui viţel de aur sau unui dictator. Pentru asta, e nevoie să-l desparţi de liderii spirituali, să reduci la tăcere intelectualii, să bagi în puşcării gospodarii satelor, iar în scaunul puterii să urci gunoaiele societăţii.
Imperiul otoman crease pe timpuri o armată de temut, alcătuită din copiii duşi în robie din ţările creştine şi crescuţi în ură faţă de poporul din care s-au născut. Ajunşi la maturitate, aceşti „mameluci" erau ferm convinşi că nu există o datorie mai sfântă decât aceea de a-i trece prin foc şi sabie pe creştini, adică - pe părinţii, fraţii şi surorile de lângă care au fost smulşi în fragedă copilărie.
Încântaţi de ideie, Ca-Ghe-Biştii au creat şi ei o armată a mancurţilor care ştiau cu siguranţă cine sunt părinţii, fraţii şi surorile lor şi, totuşi, se lepădau de ei, îi vindeau, îi condamnau şi apăsau cu plăcere pe trăgaci, dacă li se cerea să-i execute. Nicăieri în lume n-a avut loc un război civil mai devastator decât cel care s-a produs în Rusia Bolşevică. Nicăieri în lume fraţii nu s-au omorât între ei cu mai multă ură decât în ţara care a vrut să construiască comunismul...
Am făcut parte şi noi din fostul imperiu sovietic şi poate tocmai de aceia nu ne dăm seama cât de mare e pericolul întoarcerii la el.
Cea mai dură lecţie a trecutului ne învaţă că nimeni nu vrea să scoată nici o lecţie din el. Astfel, uităm că virusul robiei dormitează încă în subconştientul nostru. Ştiind aceasta, unii dintre foştii lideri visează să-l reanimeze, să provoace o epidemie morală şi, datorită ei, să obţină o nouă armată de mancurţi.
Medicii, în asemenea împrejurări, blochează imediat sursa epidemiei. Politicienii, însă, au lăsat deocamdată fostul imperiu mediatic să-şi facă „datoria, să înrăiască lumea.
În interesul cui?
De când, oare, democraţia nu înseamnă a face dreptate celor mulţi?
- Robul care este mulţumit de situaţia sa este de două ori mai rob, deoarece nu numai trupul, dar şi sufletul lui se află în robie, zicea L.N.Tolstoi.
Şi atunci, dacă cei de jos şi-au eliberat deja sufletul din chingile robiei, oare nu e timpul să facă la fel şi cei de sus?
ar fi bine ca mai multi oameni sa asculte,sa citeasca acast articol mai ales cei virstnici.sa va dau exzemplu pe mama mea ae e asa cum spuneti,se comporta si vorbeste ca comunistii.si nu vrea sa asculte cind i se spune altceva,trebuie timp.dar ne face si noua,tinerilor rau,vorbindu-ne ce faceau anainte.nu!omul se naste corect,societatea il schimba.eu tot am invatat la scoala cu regim de ala si stiti simteam ca ceva nu e in regula,nu e ceva normal.asa imi pare rau ce se intimpla si nu pot sa fac mai mult.stiti ce am observat eu?comunistii vor sa controleze tot.daca observa undeva ca nu sint de acord cu dinsii incep sa lucreze cu acei oameni.ei au puterea in miinile lor si fatis fac ceva pentru acei oameni ca cei din jur sa se intrebe cine a facut acest lucru si mai apoi cind afla ca au facut comunistii zic ca sunt de partea comunistilor,cu toate ca ei ii detesta.asta o simt pe pielea mea acum de doi ani si nimeni nu poate sa ma ajute fiindca daca spui nu te crede sau o sa spuna ca e ceva ciudat.asi vrea sa spun cuiva,dar toti sunt in cirdasie cu dinsii si daca le-oi spune o sa ma pirasca.a fost persoana care intradevar m-a ajutat da ea numai este.
+0
Rememorare... Autor: Noralb,
februarie 09, 2010
Va vad un barbat carunt si cu privirea inteleapta. Tocmai de aceea indraznesc sa-mi rememorez aci de fata o veche amintire de ... roman. Da , era chiar in ziua cand murise "generalisimul". Eram abia intrat in clasa a VIII-s a liceului unde mai apoi, dupa ani buni, am ajuns dascal. Ne adunasera pe clase sa ascultam transmis in direct la radio marele doliu al tuturor popoarelor dupa del ami mare conducator al lor. Doamna diriginta de atunci a inceput ... bocetul!! Si da , si plangi cu sughituri , si n ute mai opri... Fetele, induiosate de "doamna tovarasa"( da, da atunci asa ziceam , nu ne venea la-ndemana tovarasa doar!) incep si ele. Mai apoi , baietii... Nu-s ce mi-a venit mie, vazand atata plans si jale ca ,rotindu-mi privirea peste indoliata adunare de neofiti, strig in gura mare: Dumnezeu sa-l ierte!! Si-mi fac o cruce mare cat o zi de post bun. Dar cinstita adunare si prea mult indoliata, in loc sa planga si mai abitir, cum ma asteptam in nevolnicimea mea cea angelica, o apuca ... rasul!! Si da-i si rade ,sa nu se mai poata opri. Doamna tovarasa diriginta o apuca angaralele, face ochii cat cepele, da cu batista la ochi si ... glont spre urechile mele!! Si cu urechile prinse intre degetele ei , ghiare nu alta, ma taraste la sala profesorala. Tipa, urla, se indigneaza, vine directorul... Ma rog, tot tambalaul de rigoare. Dar din care m-am ales cu eliminarea din liceu. Restul vi-l puteiti imagina si singuri. Noroc ca romanii , comunsti cum au fost si ei, achimbara placa cu Rusia. Altfel, vorba crestinului: Dumnezeu cu mila... Va rog sa ma credeti ca e absolut autentic ce v-am scris. domnule Aurelian Silvestru. Parul dv carunt si al meu la fel de carunt, ar putea sa fie o chezasie de crezanie?
+0
minunată expunere Autor: traian,
februarie 08, 2010
Bravo Vocea Basarabiei pentru că ne daţi şansa să luăm seminţa direct de la semănătorii de înţelepciune.
+0
... Autor: mm,
februarie 07, 2010
Iata un invatator autentic, care isi merita titlul!
+1
O minte lucida Autor: T. A.,
februarie 07, 2010
Deosebita stima si respect fata de D-l Aurelian Silvestru. Regret ca actualii Oameni politici n-au avut parte de a fi discipolii D-lui profesor, dar sper ca prezentul articol le va fi de ajutor pentru a inteleage adevarul despre crimele comunismuluii si pericolul tolerantei fata de aceasta idiologie.
Nimic mai atrăgător ca tinereţea şi nimic mai periculos ca nostalgia după ea. Odată strecurată în sufletul nostru, această nostalgie aduce cu sine şi nemulţumirea faţă de prezent. Trecutul care te atrage este, de fapt, un ecou al prezentului care te nemulţumeşte.
Comentarii RSS feed
si vorbeste ca comunistii.si nu vrea sa asculte cind i se spune altceva,trebuie timp.dar ne face si noua,tinerilor rau,vorbindu-ne ce faceau
anainte.nu!omul se naste corect,societatea il schimba.eu tot am invatat la
scoala cu regim de ala si stiti simteam ca ceva nu e in regula,nu e ceva normal.asa imi pare rau ce se intimpla si nu pot sa fac mai mult.stiti ce am observat eu?comunistii vor sa controleze tot.daca observa undeva ca nu sint de acord cu dinsii incep sa lucreze cu acei oameni.ei au puterea in miinile lor si fatis fac ceva pentru acei oameni ca cei din jur sa se intrebe cine a facut acest lucru si mai apoi cind afla ca au facut comunistii zic ca sunt de partea comunistilor,cu toate ca ei ii detesta.asta o simt pe pielea mea acum de doi ani si nimeni nu poate sa ma ajute fiindca daca spui nu te crede
sau o sa spuna ca e ceva ciudat.asi vrea sa spun cuiva,dar toti sunt in cirdasie cu dinsii si daca le-oi spune o sa ma pirasca.a fost persoana care intradevar m-a ajutat da ea numai este.