ULTIMILE STIRI

Sergiu Chircă: Uniunea Europeană sau “Uniunea Euroasiatică

Нравится
Share

Întrebare: Uniunea Euroasiatică, ce prezintă ea şi prin ce se deosebeşte de Uniunea Europeană?

Răspuns:Am menţionat anterior că Uniunea Euroasiatică încă nu există, e numai în mintea lui Vladimir Putin şi a unor adepţi ai lui. Există numai o alianţă vamală a celor trei ţări ex-sovietice: Rusia – Kazahstan – Belarus.

Decizia de a forma Uniunea Euroasiatică îi aparţine lui Vladimir Putin (ea a fost adoptată în noiembrie 2011) şi se prevede că va începe să funcţioneze din anul 2015. În fond, este o decizie pur politică, deoarece, deşi a fost creată Uniunea Vamală a celor trei, încă nu au fost elaborate nici cadrul legislativ, nici programe economice concrete (volum de producţie, sortiment, finanţe, capital etc.), dar nici create instituţiile (organele) ce vor gestiona această uniune. S-a procedat pur ruseşte: „Haideţi să începem, apoi vom vedea ce va ieşi din asta?" Aşa poate fi explicată situaţia că, în ultimii 100-120 de ani, niciun program economic serios nu a fost dus până la capăt în Rusia.

Că această iniţiativă a Moscovei este de ordin politic s-au convins şi experţii ruşi. Aceştia au numit iniţiativa Kremlinului drept „un fel de club în jurul lui Vladimir Putin" (Alexandr Caravaev, Centrul analitic din cadrul Universităţii „Lomonosov", Moscova, februarie 2012). Înşişi ruşii nu prea cred în aceast proiect. Mai mult, intelectualitatea, clasa mijlocie, tineretul cu carte (82% dintre tinerii din Federaţia Rusă în vârstă de 20-30 de ani au studii superioare sau medii de specialitate), deci forţa motrice a progresului, nu doresc să fie numiţi asiatici (împreună cu turcmenii, tadjicii, kârghizii etc.). Aceştia se declară euroatlantici, deci ţin de cultură europeană. Dacă mai luăm în calcul faptul că circa 80 la sută din toată populaţia Federaţiei Ruse este situată în partea europeană a ţării, putem conchide că interesele cetăţenilor ruşi diferă de cele ale politicienilor de la Kremlin.

Secretul formării Uniunii Euroasiatice l-a divulgat, la 19 noiembrie 2011, Dmitrii Rogozin, mâna dreaptă a lui Vladimir Putin (vice-premierul Rogozin este responsabil de complexul militaro-industrial). Acesta a declarat că „Federaţia Rusă, cu cel mai vast teritoriu din lume, nu va fi în stare, pe viitor, să menţină acest pământ numai cu o sută şi ceva milioane de oameni (populaţia Rusiei este de 142 mln..), pe când China, cu cea mai mare populaţie din lume (1, 3 mlrd), se dezvoltă vertiginos" (declaraţie făcută la postul de televiziune rusesc „НТВ" la 19 noiembrie 2011). Din această declaraţie deducem că Rusia are nevoie de „carne de tun" şi de braţe de muncă ieftine. Acesta-i sensul nu numai al viitoarei Uniuni Euroasiatice, dar şi al tuturor uniunilor pe care le doreşte actuala Federaţie Rusă.

De fapt, Uniunea Euroasiatică nu reprezintă prima încercare a Moscovei de a reface imperiul sovietic. Astfel, în decembrie 1991, Moscova a format Comunitatea Statelor Independente (CSI). Ce s-a ales din această Comunitate, valiză fără mâner – expresia moscoviţilor? Apoi, la sfârşitul anilor 90 ai secolului trecut, a apărut, iarăşi la iniţiativa Moscovei, "statul comună" (Rusia-Belarus). Cu ce s-a ales în afară de neînţelegeri şi pierderi de miliarde de dolari în urma războaielor economice (al petrolului, al gazelor naturale, al conductei pentru gaze şi al produselor lactate)? Moscova a declarat că de vină este Alexandr Lucaşenco, care a replicat, la rândul său, că Belarus nu doreşte să-şi piardă independenţa. Ulterior uniunea celor două ţări a fost dată uitării ca apoi, în 2003, la propunerea lui V. Putin, să se încerce de a crea Uniunea Economică a celor patru (Putin – Nazarbaev – Kucima – Lucaşenco). Pentru a sublinia „importanţa" acestei uniuni şi a atrage alţi doritori, documentul oficial a fost semnat de aceşti patru politicieni la Palatul Levadia din Krimeea, acolo unde fusese semnat şi actul istoric de împărţire a Europei în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Apropo, la această ceremonie a fost prezent şi preşedintele de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, care a încercat să adere şi el, crezând, naivul, că va fi ceva serios, însă a fost refuzat. Ce s-a ales şi din această Uniune Economică, ce a rămas din ea? Absolut nimic.

Acum se mai face o tentativă de creare a unei uniuni, de data aceasta a celor trei (Putin – Nazarbaev – Lucaşenco). Şi aceasta uniune va avea aceeaşi soartă. De ce? Deoarece interesele ţărilor, inclusiv ale celor trei lideri, sunt diametral opuse. Kazahstanul, care până nu demult (înainte de criză) s-adezvoltat cel mai bine, are nevoie de piaţa rusească, iar Belarus are nevoie de petrolul şi gazele naturale ruseşti; Rusia, însă, condiţionează aceste doleanţe cu interesele sale. Care sunt aceste interese? Înarmarea! Ori, Federaţia Rusă, numai datorită potenţialului termonuclear, se poate impune ca o ţară mare. Din punct de vedere economic, ea face parte din ţările în curs de dezvoltare (India,China, Brazilia şi altele). Dar dacă Brazilia, India şi, mai ales, China îşi dezvoltă economiile într-un ritm alert, apoi Rusia nu prea o face.. Renumitul analist politic american Zbigniew Brzezinski a declarat la postul de televiziune Euronews, la 21 ianuarie 2013, că dacă Rusia a dat dovadă de nişte intenţii reale de dezvoltare pe durata primului mandat al lui V. Putin, se pare că, pe durata celui de-al doilea, V. Putin devine ostaticul nostalgiei trecutului şi Rusia începe să bată pasul pe loc. Se dezvoltă China, iar Rusia nu se dezvoltă, a subliniat expertul american. Alexei Cudrin, fostul ministru al finanţelor din Rusia, apreciat de specialişti ca cel mai bun ministru în domeniu din lume, demonstrează cu cifre concrete că Moscova promovează o politică economică ce va duce Rusia spre o criză mai periculoasă decât criza actuală. Deşi este solicitat de către V. Putin să revină în fruntea ministerului, acesta căndiţionează ca şeful statului rus să schimbe radical cursul economic şi politic al ţării.

Rusia dispune de resurse energetice, însă, din lipsă de tehnologii avansate (ţările dezvoltate, inclusiv China, nu doresc să-l susţină pe V. Putin pe direcţia modernizării economice, tratând Rusia doar ca pe o sursă de hidrocarburi), din liupsa de reforme ce ar restrucrura sistemul economic, politic şi, mai ales, mentalitatea, din lipsa de braţe de muncă necesare şi calificate (populaţia Rusiei îmbătrâneşte şi, către 2030, se va agrava raportul dintre numărul de pensionari şi cei ce pot lucra), V. Putin a decis, cu ajutorul preţului la petrol şi la gaze naturale, să impună unele ţări din cadrul CSI să renunţe la independenţă şi să adere la Uniunea Euroasiatică, deci la Rusia.

Cea mai mare luptă se dă pentru Ucraina. Apare întrebarea: de ce? Deoarece Federaţia Rusă "nu poate să renasca, mai ales ca forţă economică, fără această ţară" (Constantin Zatalin, directorul Institutului CSI). Ucraina, însă, tinde spre progres, spre Uniunea Europeană. Simţind că doar cu gazele naturale şi cu petrolul nu poţi să-ţi atingi scopul (pe piaţa europeană şi mondială,Gazprom începe să se confrunte cu multe alte ţări, care, în ultimul timp, şi-au dezvoltat industria extractivă de gaze; au apărut pe piaţă şi gazele lichefiate, s-a produs şi revoluţia americană în domeniul gazelor naturale de şist), V. Putin contează, actualmente, mai mult pe forţa militară şi proslăvirea lui Stalin, ceea ce şi mai mult îndepărtează vecinii Rusiei şi agravează situaţia socio-economică în interiorul Federaţiei Ruse. Nu în zadar, încă în primul mandat de preşedinţie a lui lui Putin, Kremlinul a declanşat militarizarea economiei iar, începând cu 2010-2011, a demarat reînarmareaforţelor militare şi pregătirea acestora pentru planuri expansioniste.Din decembrie 2011 a început formarea unui tip nou de armate (aerocosmice) şi pregătirea rezerviştilor în stare de alertă. Pentru aceasta au fost create baze speciale şi rezerviştii completează aşa-numitul „мобилизационныйрезерв" ("rezerva care poate fi mobilizată"). Începând cu 2011, cresc brusc cheltuielile pentru reînarmare şi securitate. Dacă, în 2009, aceste cheltuieli în bugetul federal constituiau 22,6%, apoi în 2014 vor atinge 40,1%. Acestea fiind doar statisticile oficiale, deoarece sunt şi cheltuieli neoficiale, secrete, care cresc de la 10% în 2010 până la 22,3% în prezent. (Datele Institutului de Politică Economică „E.T. Gaidar").

Reînarmarea are drept consecinţă reducerea alocaţiilor pentru economia destinată consumului populaţiei şi deservirii sociale, precum şi sporirea impozitelor şi a taxelor. Cel mai mult se reduc transferurile către subiecţii territoriali - de la 37,2% din toate cheltuielile bugetare în 2009 până la 11,3% în 2014 (Независимаягазета, Moscova, 16 noiembrie 2011), deşi 90 la sută dintre aceştia nu sunt în stare să-şi acopere cheltuielile bugetare cu propriile venituri. Deci, situaţia în teritoriu se va înrăutăţi, cu atât mai mult că subiecţii teritoriali primescmai puţine finanţe federale pentru sănătate, învăţământ, sectorul locativ etc. Prin aceasta se explică faptul că în Rusia sunt dezvoltate doar megapolisurile (Moscova, Sankt-Petersburg, Nijnii Novgorod şi altele) iar în restul teritoriului predomină sărăcia şi chiar dezastrul. Conform datelor officiale (Rosstat), 80% din toată populaţia ţării se află în sărăcie.

Aceste şi multe alte schimbări spre rău îngrijorează nu numaipopulaţia rusă, care a început să se revolte, dar şi ţările membre ale CSI, şi opinia europeană şi mondială. Rusia se face mai respingătoare şi nimeni nu stă la coadă pentru a adera la Uniunea Euroasiatică, în fond la imperiul lui Putin. Coadă este numai la poarta Uniunii Europene.

Întrebare: Federaţia Rusă promite că, în urma formării Uniunii Euroasiatice, ţările-membre vor obţine venituri suplimentare demiliarde de dolari şi euro, iar Ucraina şi Moldova – şi preţuri redusela gazele naturale. Cât de puternic este acest argument?

Răspuns:Desigur, Rusia declara aşa ceva, însă una promite şi alta face. Mai mult, acele promisiuni de miliarde de dolari pentru Ucraina nu sunt reale, deoarece, repet, această Uniune Eurtoasiatică încă nu esista şi nimeni nu poate să prevadă ce schimbări ar produce ea în activitatea economico-financiară a firmelor şi a companiilor. Prin aceasta se explică faptul că cele mai mari companii din Ucraina refuză să adere chiar şi la Uniunea Vamală. Ele preferă să activeze în relaţii independente cu firmele ruseşti, în baza interesului şi a beneficiului reciproc. Ucraina s-a convins deja că această „mană cerească" nu va fi, nu este reală, nu există.

La începutul primului său mandat de preşedinte, Victor Ianukovici acceptă propunerea Moscovei de a reduce cu 100 dolari pentru o mie de metri cubi preţul la gazele naturale livrate Ucrainei contra prelungirii cu 25 de ani a termenului de staţionare a flotei militare ruse în Krimeea. Da, în primul an preţul a fost cu 100 de dolari mai mic, însă în 2012 era deja mai mare decât cel pentru Germania – peste 400 de dolari. Acum, Moscova propune Ucrainei aderaţi la Uniunea Euroasiatică şi preţul va fi redus. În plus, Moscova a prezentat Kievului şi date concrete: începând cu anul 2013 preţul va fi de 165 dolari pentru 1000 m3, însă începând cu 2014 el va creşte anual cu 20%, aşa că, în al patrulea an, el va fi de 409 dolari. Această undiţă rusească este foarte periculoasă, căci odată prins, eşti legat pe viaţă.

Aceeaşi politică este avansată şi pentru R. Moldova. În primul an de aderare la Uniunea Euroasiatică preţul la gazele livrate va fi cu 30% mai mic, deci, în loc de circa 400 dolari, el va fi de 280 dolari, ca apoi să cresca la nivelul preţului de pe piaţa europeană. Mai mult decât atât, Moscova insistă ca R Moldova să refuze pachetul trei energetic al UE, deci să renunţe la securitatea energetică pe viitor. Trebuie să fii cel puţin indiferent faţă de populaţia şi viitorul Republicii Moldova ca să faci astfel de cedări, cu atât mai mult că, după realizarea pachetului trei energetic, situaţia noastră se va schimbă radical.

În primul rând, în Europa, va fi lichidat monopolul „Gazprom"-ului, deoarece preţul la gaze nu va mai fi calculat în funcţie de preţul petrolului ci va fi determinat de preţul de la Bursa de gaze (acesta, astăzi, deja e mai mic cu 100 dolari în aşa-numitul comerţ la vedere).

În al doilea rând, UE prevede ca toate ţările-membre şi cele din spaţiul de vecinătate să aibă conducte racordate într-o reţea funcţională unică pentru a manevra repartizarea gazelor naturale pe timp de iarnă. Apropo, Ucraina are de gând prima să utilizeze această formulă. Reducerea transportării gazelor ruseşti pe teritoriul Ucrainei eliberează capacitatea conductelor sale, de aceea, apare posibilitatea ca ţările din UE să reexporte gaze către Ucraina.

În al treilea rând, monopolul „Gazprom"-ului va fi înlăturat (cititorul trebuie să ia cunoştinţă de prevederile pachetului trei energetic al UE) nu numai de noua politică a UE, dar şi de apariţia pe piaţa europeană a mai multor vânzători de gaze naturale. Cu vreo 10-15 ani în urmă, specialiştii ruşi afirmau că gaze naturale mai sunt pe glob doar pentru 30-40 de ani, deşi ştiau că multe ţări fac prospecţiuni şi forări în partea maritimă, unde se află resurse colosale. Între timp, după o perioda de linişte, americanii au realizat o revoluţie tehnică, punând pe picior industrial extragerea gazelor naturale de şist. SUA, cel mai mare cumpărător de gaze naturale, devine vânzător pe piaţa mondială. Şi încă ceva: multe ţări vând gaze lichefiate, care nu au nevoie de conducte subterane.

Rusia, bazându-se doar pe „Gazprom", a rămas în urmă în acest domeniu. Astăzi, cel mai mare exportator de gaze lichefiate este statul Qatar, urmat de multe ţări din Africa de Nord, Australia etc. Gaze naturale la malul Mării Negre a descoperit şi România, care planifică, din 2018, să devină exportatorul acestor resurse energetice. De aceea, conectarea sistemului moldovenesc la sistemul românesc de aprovizionare cu gaze este convenabil din două motive:

1) Republica Moldova obţine mai multă securitate energetică prin politica UE privind unificarea reţelelor;

2) Republica Moldova îşi va diversifica sursele elergetice prin faptul că va putea cumpăra şi de la România gaze naturale (actualmente, România este aprovizionată cu gaze proprii în proporţie de 75%-80%).

Sursa: politicon.md

Stirea saptamanii